PÚRIC s. m. v. purice.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

plin de noroc ca și câinele de purici expr. foarte norocos.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

purica, puric I. v. t. 1. a curăța de purici 2. a examina ceva cu atenție II. v. r. a se curăța de purici
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink