PURGÁRE, purgări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se purga și rezultatul ei. – V. purga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁRE s.f. Acțiunea de a purga și rezultatul ei; purgație. [< purga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁRE s. v. defecare, defecație, ieșire, purgație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

purgáre s. f., g.-d. art. purgării; pl. purgări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁ vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr. purger, lat. purgare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

purgá vb., ind. prez. 1 sg. purghéz, 3 sg. și pl. purgheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink