PURGÁȚIE, purgații, s. f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (Înv.) Purgativ. – Din fr. purgation, lat. purgatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁȚIE ~i f. Metodă de curățare a tractului intestinal cu ajutorul unui purgativ. /<fr. purgation, lat. purgatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁȚIE s.f. Curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen. -iei, var. purgațiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁȚIE s. f. purgare (I). (< fr. purgation, lat. purgatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁȚIE s. v. defecare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURGÁȚIE s. v. laxativ, purgativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

purgáție s. f. (sil. -ți-e), art. purgáția (sil. -ți-a), g.-d. art. purgáției; pl. purgáții, art. purgáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink