12 definiții pentru pupil, pupilă, pupilo   declinări

PUPILO- elem. „pupilă a ochiului”. (< fr. pupillo-, cf. lat. pupilla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții). – Din fr. pupille, lat. pupillus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍLĂ, pupile, s. f. 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcție de luminozitate, de distanță etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., în sintagmele) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic. Pupilă de ieșire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍL ~ă (~i, ~e) m. și f. Copil orfan aflat sub tutela cuiva. /<fr. pupille, lat. pupilus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍLĂ ~e f. Orificiu central al irisului care permite pătrunderea luminii în ochi și care are rolul de a adapta vederea în funcție de luminozitate și de distanță; lumină a ochiului. /<fr. pupille, lat. pupilla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍL, -Ă s.m. și f. Copil (băiat sau fată) minor aflat sub tutela cuiva. [Cf. fr. pupille, lat. pupillus, pupilla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍLĂ s.f. Deschizătură rotundă situată la mijlocul irisului, care permite pătrunderea luminii în ochi. [Cf. fr. pupille, lat. pupilla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr. pupille, lat. pupillus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍLĂ s. f. 1. orificiu central al irisului ochiului, prin care pătrund razele de lumină. 2. deschidere, reală sau imaginară, care limitează fluxul luminos ce străbate o lentilă sau un sistem optic. (< fr. pupille, lat. pupilla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPÍLĂ s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (înv.) lumea ochilor, (franțuzism înv.) prunelă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pupíl s. m., pl. pupíli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pupílă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. pupílei; pl. pupíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink