PUPILÁR¹, -Ă, pupilari, -e, adj. Care aparține pupilei, care se referă la pupilă, de pupilă. – Din fr. pupillaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPILÁR², -Ă, pupilari, -e, adj. (Livr.) Care aparține pupilului, privitor la pupil. – Din fr. pupillaire, lat. pupillaris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPILÁR¹ ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de pupil; propriu pupilului. /<fr. pupillaire, lat. pupillaris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPILÁR² ~ă (~i, ~e) Care ține de pupilă; propriu pupilei. /<fr. pupillaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPILÁR, -Ă adj. Referitor la pupilă; al pupilei, de pupilă. [< fr. pupillaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPILÁR¹, -Ă adj. referitor la pupilă. (< fr. pupillaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUPILÁR², -Ă adj. referitor la pupil. (< fr. pupillaire, lat. pupillaris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pupilár adj. m., pl. pupilári; f. sg. pupiláră, pl. pupiláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink