púntă, púnte, s.f. (înv.) vârf ascuțit (al spadei).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNTÁ vb. I. v. puncta.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNTÁ vb. I. v. puncta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink