PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚNIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține Cartaginei sau populației ei; din Cartagina; cartaginez. Războaie ~ce. /<lat. punicus, fr. punique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚNIC, -Ă adj. care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei. ◊ (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina. (< fr. punique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÚNIC adj. v. cartaginez.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

púnic adj. m., pl. púnici; f. sg. púnică, pl. púnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

RĂZBOAIELE PUNICE, denumirea celor trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei (264-241, 218-201 și 149-146 î. Hr.) pentru hegemonia în bazinul occidental al Mării Mediterane. R.P. s-au terminat cu înfrângerea Cartaginei și distrugerea total ăa acesteia de către romani. V. și Roma antică.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink