punguíre, punguíri, s.f. (înv.) pungășire, furt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNGUÍ, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNGUÍ vb. v. fura, pungăși.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

punguí, punguiésc și púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink