BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNDÍȚĂ s. 1. cojocel, pieptăraș. (O ~ bordată cu dihor.) 2. (BOT.) bundița-vântulul (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovârfiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bundíță s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink