pungáci1, pungáci, s.m. (reg.) hoț.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pungáci2, -ce, adj. (înv.) 1. (despre obiecte) care înțeapă, care împunge. 2. (reg.; despre vite) care are năravul de a împunge.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink