PÚNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÚNGĂ ~gi f. 1) Săculeț (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărțituri, în care se țin banii. ◊ A fi gras la ~ a fi bogat. A-și umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega (sau a-și desface) ~ga a fi darnic. A-și strânge ~ga a face mai puține cheltuieli. A face (sau a strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeț (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeț la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț ‹ de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUNGA-BÁBEI s. v. tătăiș, turtă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUNGA-BOÁȘELOR s. v. scrot.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUNGA-PÓPII s. v. punguliță, traista-ciobanului.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUNGĂ DE ÁPĂ s. v. ascită.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pungă, pungi s. f. (intl.) buzunar.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a atinge la pungă expr. a determina pe cineva să facă o cheltuială importantă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da de fundul pungii expr. a nu mai avea bani
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi gros la pungă expr. a fi foarte bogat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a scutura buzunarele / punga (cuiva) expr. a lua (cuiva), prin mijloace necinstite, toți banii; a stoarce (pe cineva) de bani.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink