PUNCTIFÓRM, -Ă, punctiformi, -e, adj. 1. Care are forma sau dimensiunile unui punct (I 1). 2. Care acționează intermitent. 3. (Fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) De dimensiuni neglijabile. – Din fr. punctiforme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNCTIFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma sau dimensiunile unui punct. 2) Care apare și dispare la anumite intervale; intermitent. /<fr. punctiforme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNCTIFÓRM, -Ă adj. 1. În formă de punct, cât un punct. 2. Care acționează din loc în loc; intermitent. 3. De dimensiuni neglijabile în raport cu distanțele până la corpurile cu care interacționează. [Cf. fr. punctiforme, lat. punctum – punct, forma – formă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNCTIFÓRM, -Ă adj. 1. de forma și dimensiunile unui punct. 2. (fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) de dimensiuni neglijabile. 3. care acționează intermitent. (< fr. punctiforme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

punctifórm adj. m. (sil. punc-), pl. punctifórmi; f. sg. punctifórmă, pl. punctifórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink