PUNCTÁR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUNCTÁR s. v. chernăr, punctator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

punctár s. n., pl. punctáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink