PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PULPÁR ~e n. înv. Echipament din material sau din piele, îmbrăcat de oșteni pe pulpe, în scop protector. /pulpă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr. pulpaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PULPÁR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. (< fr. pulpaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PULPÁR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pulpár s. n., pl. pulpáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink