puietór, -oáre, adj., s.f. (înv.) 1. (adj.; despre animale) care umblă după împerechere, după pui; care se puiește. 2. (s.f.) cloșcă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

puietoáre adj. f. (înv.; în sintagma) spiță puietoare = grad pozitiv (la adjective).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink