PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUFULÉȚ ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze ovale și cu flori de culoare albastră sau albe, cultivată în scop decorativ. 2) Produs alimentar în formă de tubușoare, preparat din mălai cu adaos de cașcaval. /puf + suf. ~uleț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUFULÉȚ s. 1. pufușor. 2. (BOT.; Ageratum houstonianum; la pl.) (reg.) pufușori (pl.).
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pufuléț (pene mici, peri fini) s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pufuléț (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufuléțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PUFULÉȚI s. pl. v. pejmă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pufuléți (bot., alim.) s. m. pl.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink