PUDICITÁTE s. f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDICITÁTE f. v. PUDOARE. /<fr. pudicité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDICITÁTE s.f. (Rar) Pudoare, rușine. [Cf. fr. pudicité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDICITÁTE s. f. pudoare. (< fr. pudicité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDICITÁTE s. v. inocență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUDICITÁTE s. v. bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pudicitáte s. f., g.-d. art. pudicității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink