PUCHI, puchi, s. m. (Reg.) Urdoare. ◊ Pată mare. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUCHI ~ m. reg. 1) v. PUCHINĂ. 2) Pată mică; punctișor. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PUCHÍ mă ~ésc intranz. reg. fam. A se uita insistent, descifrând sau deslușind cu greu (din cauza vederii sau a luminii slabe). /Din puchi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUCHI s. v. urdoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

puchí, puchi, vb. IV (reg.) 1. secreție gălbuie de pe pleoape depusă în timpul somnului; urdoare, puchină. 2. pată mare. 3. păduche. 4. numele unui joc de cărți.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

puchi s. m., pl. puchi, art. púchii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink