PUȘCĂTÚRĂ, pușcături, s. f. (Înv. și pop.) Împușcătură. – Pușca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PUȘCĂTÚRĂ s. patron.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PUȘCĂTÚRĂ s. v. descărcătură, foc, împușcătură, potricală, preducea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pușcătúră, pușcătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. împușcătură; detunătură, zgomot de armă de foc. 2. distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 3. vânătoare. 4. (reg.) zgomotul exploziei dintr-o mină. 5. (reg.) cartuș special folosit pentru dislocarea rocilor din mină; patron. 6. (reg.) preducea, semn prin perforare în urechea oilor. 7. (reg.) coardă de arc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pușcătúră s. f., g.-d. art. pușcătúrii; pl. pușcătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink