6 definiții pentru «psihotonic»   declinări

PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHOTÓNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care stimulează activitatea funcțiilor psihice. /<fr. psychotonique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are acțiune stimulatoare asupra psihicului. [< fr. psychotonique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acțiune stimulatoare asupra psihicului. (< fr. psychotonique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

psihotónic adj. m. tonic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

psihotónic s. n., pl. psihotónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink