PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din fr. psychothérapie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOTERAPÍE f. Metodă de tratament medical prin influență programată (discuții, sugestii, hipnoze etc.) asupra psihicului pacientului. /<fr. psychothérapie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr. psychothérapie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOTERAPÍE s. (MED.) psihoterapeutică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
psihoterapíe s. f., art. psihoterapía, g.-d. psihoterapíi, art. psihoterapíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
psihoterapíe s.f. 1986 Metodă de tratare a bolnavilor prin tratarea psihicului lor v. moarte albă (din fr. psychotérapie; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink