PSIHOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. [Gen. -cii. / < fr. psychophysique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

psihofízică s. f., g.-d. art. psihofízicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la psihofizică. [< fr. psychophysique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHOFÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la psihofizică. 2. care permite psihicului și fizicului. II. s. f. curent psihologic care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. (< fr. psychophysique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

psihofízic adj. m. fizic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink