PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. Studiul întrebuințării și al efectelor substanțelor farmaceutice asupra psihicului. – Din fr. psychopharmacologie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOFARMACOLOGÍE f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul acțiunii preparatelor farmaceutice asupra psihicului. /<fr. psychopharmacologie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOFARMACOLOGÍE s.f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanțelor psihotrope. [Gen. -iei. / < fr. psychopharmacologie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra comportamentului psihologic. (< fr. psychopharmacologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
psihofarmacologíe s. f. farmacologie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
psihofarmacologíe s.f. (farm.) Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanțelor psihotrope ◊ „[...] ați efectuat timp de aproape zece ani cercetări laborioase în vastele arii ale psihofarmacologiei clinice.” Mag. 16 VII 83 p. 8 (din fr. psychopharmacologie; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink