PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la psihodiagnoză. // s.n. Ansamblu de procedee pentru investigația și diagnoza psihică a indivizilor sau a grupurilor; psihodiagnoză. [Pron. -di-ag-. / cf. it. psicodiagnostico, fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă I. adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

psihodiagnóstic adj. m. (sil. -di-ag-), pl. psihodiagnóstici; f. sg. psihodiagnóstică, pl. psihodiagnóstice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink