PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj.1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl.psychedelic, fr. psychédélique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHEDÉLIC, -Ă adj. 1. Care face manifest psihicul, care dezvăluie psihicul (mai ales prin drogare). 2. (Despre muzică) Inspirat de efectele vizuale sau sonore produse asupra omului de droguri. [Cf. fr. psychédélique, it. psichedelico, engl. psychedelic < gr. psyche – spirit, deloun – manifestare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PSIHEDÉLIC, -Ă adj. 1. (despre o stare sufletească specifică) care rezultă din folosirea de halucinogene. 2. care evocă viziuni, vise ale unei asemenea stări. ◊ (despre muzică, pictură) inspirat de efectele vizuale sau sonore produse asupra omului de droguri. (< fr. psychédélique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
psihedélic, -ă adj. (muz.; anglicism) Inspirat de efecte vizuale sau sonore produse asupra omului de droguri ◊ „Valurile stârnite pe coasta de vest a Statelor Unite de către noul curent al muzicii psychedelice nu reușesc să clintească pilonii blues-ului britanic.” Săpt. 26 X 74 p. 7. ◊ „Muzica «psychedelică » a constituit o muzică de avangardă, inspirată de moda lansată de muzicienii și formațiile de pe Coasta de vest a Americii. [...] Epoca «psychedelică» a cuprins toate domeniile artei și, în mod deosebit, muzica, pictura, filmul.” Săpt. 26 VI 81 p. 7; v. și R.l. 16 V 96 p. 2; v. și ralanti [scris și psychedelic] (din engl. psychedelic, fr. psychédélique, it. psichedelico; BD 1964, DPN 1965, DMN 1967; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink