PSEUDO- Element de compunere care înseamnă „fals” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseud(o)-.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PSEUDO- Element prim de compunere savantă însemnând „fals”, „(aparent) asemănător”, „asemănare exterioară”. [Pron. pseu-, var. pseud-, psevdo-. / < fr., it. pseudo-, cf. gr. pseudos – fals].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PSEUD(O)- elem. „fals”, „(aparent) asemănător”, „înșelător, neadevărat”, „pretins”. (< fr. pseud/o/-, cf. gr. pseudos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

DECRETALIILE (PSEUDO-DECRETALIILE), colecție de documente, atribuite lui Isidor din Sevilla (m. 636), în realitate compilate în Franța, probabil la Le Mans sau Tours, în 850. Cuprinde: scrisorile papilor ante-niceeni (toate falsuri); o colecție de canoane ale sinoadelor, în mare parte autentice, și o mare colecție de scrisori ale papilor, de la Silvestru I (m. 335) până la Grigore II (m. 731), din care 35 sunt falsuri. Aceste documente au fost folosite pentru a susține pretenția la supremație a papei.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pseudo-instrumente v. instrumente (1).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink