PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNDULÉȚ s. v. prundișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prunduléț s. n., pl. prunduléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink