PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRUNDUÍ ~iésc tranz. (terenuri, drumuri, curți etc.) A acoperi cu prund. /prund + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNDUÍ vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink