PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNCUȘÓR s. v. copilaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pruncușór s. m., pl. pruncușóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNCUȘOÁRĂ s. v. copiliță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink