PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNCÉSC adj. v. copilăresc, infantil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pruncésc adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRUNCÍ ~ésc intranz. pop. rar A trăi perioada prunciei; a copilări. /prunc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUNCÍ vb. v. copilări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pruncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink