prujíre, prujíri, s.f. (reg.) 1. glumire, debitare de glume și anecdote. 2. flecărire, sporovăială.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRUJÍ ~ésc intranz. reg. A spune pruje; a face glume; a șugui. /<ucr. pružyty
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRUJÍ vb. v. flecări, glumi, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prují², prujésc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prují (prujésc, prujít), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prují vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prujeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink