PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVIDENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în concepțiile religioase) Care vine de la providență; socotit ca trimis de providență. 2) Care apare la momentul potrivit printr-un joc al hazardului; provocat de o întâmplare fericită; salutar. [Sil. -ți-al] /<fr. providentiel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVIDENȚIÁL, -Ă adj. Socotit ca trimis, ca dăruit de providență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. providentiel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVIDENȚIÁL, -Ă adj. care aparține providenței. (< fr. providentiel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVIDENȚIÁL adj. 1. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc. (Dar ~.) 2. salutar, salvator. (Împrejurare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

providențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. providențiáli; f. sg. providențiálă, pl. providențiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink