provedére, provedéri, s.f. (înv.) 1. înzestrare a cuiva cu cele necesare; dotare, echipare. 2. întrezărire, bănuire, prevedere, preștire, presimțire, prevestire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROVEDEÁ vb. v. dota, echipa, înzestra, prevedea, utila.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

provedeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd; conj. prez. 3 sg. și pl. provádă; part. provăzút
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink