PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTONOTÁR ~i m. Prelat de la curtea papală, care înregistrează și expediază actele pontificale. /<lat. protonotarius, fr. protonotaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTONOTÁR s.m. (Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTONOTÁR s. m. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primește actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ◊ prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. (< it. protonotario, fr. protonotaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

protonotár s. m., pl. protonotári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink