PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROTÓMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

protómă s. f., pl. protóme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink