protác (-ce), s. n. – Ciur, sită, dîrmon. Sb. protak (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÓTĂC, protăci, s. m. (Reg.) Ciur de piele cu găuri mari. – Sb. protak.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

protăc, protăci, s.m. (reg.) ciur de piele cu găuri mari, cu care se cerne grâul.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

proțác s.n. (reg.) batistă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink