prosomíe, s.f. (înv.) 1. cântare bisericească; podobie. 2. asemănare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

prosomie (Biz.) (‹ gr. [τò] προσόποιον, de la adj. προσόποιος, ος, ον, „aproape asemenea”, „analog”; cf. Platon, Sofistul, 267 a), melodie tip pentru unele cântări [v. și formulă (I, 3)]. P. poate vehicula și texte diferite, cu condiția ca acestea să aibă aceeași construcție cu textul originar (să fie izosilabice și homotonice). Fiecare dintre cele opt ehuri* își are p. sale, care se însemnează deasupra imnelor (1) care trebuie cântate, întocmai cu p. indicată. Până la notarea lor, melodia fiind cunoscută din tradiție, p. erau un mijloc mnemotehnic de cântare a stihirilor*. Sin.: asemănândă; podobie. V. automelă; irmos.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prosomíe, prosomii s. f. Cântare bisericească din Minei asemănătoare ca măsură și melodie unei alte cântări din Octioh sau Minei, căreia îi servește ca model, dar având alt conținut; podobie, însăși-glăsuitoare. Din gr. prosomion.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink