PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSCRÍPTOR s.m. Cel care făcea proscripțiile. [< lat. proscriptor, cf. fr. proscripteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat. proscriptor, fr. proscripteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

proscríptor s. m. (sil. mf. -scrip-), pl. proscríptori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink