PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSCRÍPȚIE ~i f. v. A PROSCRIE. ◊ Listă de ~ listă afișată care cuprinde numele celor condamnați sau declarați în afara legii. /<lat. proscriptio, ~onis fr. proscription
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSCRÍPȚIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSCRÍPȚIE s. f. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< lat. proscriptio, fr. proscription)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROSCRÍPȚIE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proscrípție s. f. (sil. -ți-e; mf. -scrip-), art. proscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink