PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROROGÁȚIE s.f. Prorogare. [Gen. -iei. / cf. fr. prorogation, lat. prorogatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROROGÁȚIE s. f. prorogare. (< fr. prorogation, lat. prorogatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROROGÁȚIE s. v. prorogare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prorogáție s. f. (sil. -ți-e), art. prorogáția (sil. -ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink