PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRORÉCTOR ~i m. Locțiitor sau adjunct de rector. /<rus. prorektor, germ. Prorektor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRORÉCTOR s. (înv.) subrector. (~ al universității.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proréctor s. m., pl. proréctori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink