PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPTEÁLĂ s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink