PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în proptă cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÓPTĂ ~e f. v. PROPTEA. ◊ A se pune ~ cuiva a se opune. /v. a propti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÓPTĂ s. v. pop, proptea, protecție, reazem, sprijin, susținere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

próptă s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink