10 definiții pentru proprietar, proprietară   declinări

PROPRIETÁRĂ s. proprietăreasă. (~ imobilului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proprietáră s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRIETÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care are proprietate. 2) Persoană care posedă un imobil (în raport cu chiriașul său). [Sil. -pri-e-] /<fr. propriétaire, lat. proprietarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpân. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRIETÁR, -Ă s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MARE PROPRIETÁR s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRIETÁR s. v. posesor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRIETÁR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proprietár s. m. (sil. -pri-e-), pl. proprietári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink