PROPRÉTOR s.m. (Ist.; la romani) Locțiitor al unui pretor. [< lat. propraetor, cf. fr. propréteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPRÉTOR s. m. magistrat roman locțiitor al unui pretor. (< fr. propréteur, lat. propraetor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink