PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPOVĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care propovăduiește ceva (o concepție, o doctrină etc.); propagator; popularizator. 2) Persoană care predică; predicator. [Sil. -du-i-] /a propovădui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPOVĂDUITÓR s., adj. 1. s. (BIS.) predicator, propagator, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.) 2. s., adj. v. popularizator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

propovăduitór s. m. (sil. -du-i-), pl. propovăduitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

propovăduitoáre s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. propovăduitoárei; pl. propovăduitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink