PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPÍCE adj. invar. 1) Care priește; care este în favoare; favorabil; prielnic. Situație ~. 2) Care corespunde bine împrejurărilor; extrem de potrivit. /<fr. propice
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. [< fr. propice, cf. lat. propitius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPÍCE adv. inv. favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. (< fr. propice)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPÍCE adj. invar. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, prielnic, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, prielnic, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

propíce adj. invar.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink