PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAROXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. (despre cuvinte sau forme gramaticale) Care poartă accentul pe silaba a treia de la urmă. /<fr. proparoxyton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAROXITÓN adj., s.n. (Cuvânt) care are accentul pe antepenultima silabă. [< fr. proparoxyton, cf. gr. proparoxytonos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAROXITÓN adj., s. n. (cuvânt) cu accentul pe silaba antepenultimă. (< fr. proparoxyton, gr. proparoxitonos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROPAROXITÓN, proparoxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe silaba antepenultimă. – Fr. proparoxyton.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

proparoxitón adj. n. (sil. mf. -par-) oxiton
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proparoxitón s. n. (sil. mf. -par-), pl. proparoxitóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink