PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONUNȚÁBIL, -Ă adj. (Fon.) Care se poatre pronunța, rosti. [Cf. fr. prononçable, it. pronunciabile, lat. pronuntiabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Pronunțabil ≠ impronunțabil, nepronunțabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. sg. pronunțábilă, pl. pronunțábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink