PRONÓMION s. n. (Înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. pronomion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONÓMION s. v. prerogativă, privilegiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink